Human Security Report 2009/2010

Problema fundamentală pe care o abordează această lucrare este paradoxul securității globale contemporane: de ce, în ciuda tendințelor pe termen lung care indică o scădere a riscurilor de război civil sau internațional, numărul conflictelor armate a crescut cu 25% într-un interval de doar cinci ani? Observăm în paginile acestui raport o analiză riguroasă a modului în care natura violenței colective s-a transformat, trecând de la confruntări clasice între state la conflicte asimetrice și intercomunale. Găsim în această carte date îngrijorătoare despre modul în care insurgențele islamiste au ajuns să definească patru dintre cele mai sângeroase cinci conflicte mondiale, în regiuni precum Irak sau Afganistan.

Descoperim aici o structură bazată pe dovezi empirice care demontează mituri și pune sub lupă vulnerabilitățile statelor în curs de dezvoltare în fața crizelor economice. Ca și J. Joseph Hewitt în Peace and Conflict 2010, autorul distilează experiență reală în principii acționabile, oferind o bază de date esențială pentru înțelegerea tranzițiilor post-conflict. Totuși, spre deosebire de abordarea lui Torsten Schwinghammer din Warfare Since the Second World War, care se concentrează pe procesul istoric de construcție a statelor-națiune, Human Security Report 2009/2010 prioritizează analiza riscurilor imediate și a factorilor de instabilitate politică actuali. Tonul este unul clinic și obiectiv, punând accent pe caracterul „intratabil” al războaielor moderne, care devin tot mai greu de soluționat prin metode diplomatice tradiționale.