How to Build a Boat

În mintea lui Jamie O'Neill, lumea este un ansamblu de tipare geometrice, de curbe perfecte și de nuanțe intense de roșu. Prima imagine pe care ne-o oferă Elaine Feeney este cea a unui adolescent de treisprezece ani a cărui sensibilitate transformă ploaia purtată de vânt într-o experiență tactilă și vizuală fascinantă. Însă, dincolo de fascinația pentru scrierile lui Edgar Allan Poe sau pentru arborii înalți, Jamie poartă cu sine o absență fundamentală: Noelle, mama sa, care a murit în momentul nașterii lui. Considerăm că forța acestui roman rezidă în modul în care dorința tehnică de a construi o „mașinărie de mișcare perpetuă” devine, de fapt, un vehicul metaforic pentru a atinge imposibilul — o legătură cu mama pe care nu a cunoscut-o niciodată.

În noul său mediu școlar, un spațiu adesea dezorientant și copleșitor pentru un spirit atât de singular, Jamie găsește doi aliați neașteptați în profesorii săi, Tess și Tadhg. Ritmul narativ, de o tandrețe aparte, amintește de delicatețea din Beneath the Bridge de Hazel Hutchins, unde o mică ambarcațiune devine centrul unei comunități de sprijin, dar structura este mult mai ancorată în realitatea socială și emoțională a Irlandei contemporane. Dacă în As You Were, Elaine Feeney explora cu un umor negru puterea prieteniei în fața suferinței, în How to Build a Boat ea alege o abordare mai luminoasă, deși la fel de profundă, despre cum un vis individual poate repara fracturile unei întregi comunități. Apreciem în mod deosebit modul în care autoarea reușește să evite sentimentalismul facil, oferindu-ne în schimb o cronică a ingeniozității umane și a nevoii universale de apartenență.