Hot Water

Traducerea din limba engleză a operei lui P. G. Wodehouse aduce în fața cititorului român nu doar un text, ci o întreagă atmosferă a eleganței burlești, unde nuanțele lingvistice și jocurile de cuvinte sunt pilonii unei lumi aproape uitate. În Hot Water, observăm cum autorul își mută scena de observație în Franța, păstrând însă acea lentilă specific britanică asupra ambițiilor sociale. Premisa este una clasică pentru universul wodehouse-ian: J. Wellington Gedge, un bărbat a cărui singură dorință este liniștea, se trezește prins în planurile imperioase ale soției sale, care îl dorește instalat ca ambasador american la Paris. Stilul are ceva din proza lui Diane Johnson în Le Mariage, fără să fie o imitație — acolo unde Johnson analizează cu finețe ciocnirile culturale dintre americani și francezi, Wodehouse alege să transforme totul într-o farsă rafinată, dominată de ritmul alert al dialogului. Față de alte lucrări precum Carry On, Jeeves, unde soluțiile vin din inteligența unui valet, aici suntem martorii unei succesiuni de erori umane și coincidențe fericite. Considerăm că forța acestui roman rezidă în capacitatea de a construi situații de un absurd controlat, unde interesele unui senator prohibiționist și dorințele romantice ale fiicei sale se întrepătrund într-un mod care sfidează logica, dar respectă riguros legile comediei de situație. Este o lucrare care se înrudește tematic cu Heavy Weather, explorând aceleași tensiuni provocate de căsătorii sau poziții sociale nepotrivite, însă cu un plus de exotism oferit de decorul francez.