Happy Family

Poate oare o familie să își regăsească armonia doar atunci când încetează să mai fie umană? În Happy Family, David Safier ne propune o interogație ludică despre natura fericirii, ascunsă sub masca unei comedii fantastice. Observăm cum familia Wünschmann, măcinată de problemele banale ale cotidianului — de la falimentul unei librării până la dificultățile adolescenței — primește o lecție neașteptată de la o vrăjitoare care îi transformă în monștrii pe care îi mimau prin costumele lor. La intersecția dintre Glück und selig! de Dagmar Bach și Herr Glück und Frau Unglück de Antonie Schneider, această carte combină elementele magice care rezolvă dorințe ascunse cu dinamica unei familii care trebuie să învețe să coexiste în ciuda diferențelor. Spre deosebire de tonul grav din 28 Tage lang, unde Safier explorează supraviețuirea în ghetoul din Varșovia, sau de satira antropomorfă din MUH!, în Happy Family autorul mizează pe un umor situațional de tip cinematografic. Apreciem modul în care structura narativă împrumută din ritmul alert al scenariilor de televiziune, purtându-ne din Germania până în locuri exotice, într-o urmărire plină de peripeții. Deși tonul este unul de farsă, cu întâlniri absurde între mumii și turiști germani sau avansuri amoroase venite din partea lui Dracula, esența textului rămâne una contemplativă. Merită menționat că transformarea fizică devine un catalizator pentru sinceritate; sub chipul de vârcolac sau de monstru, membrii familiei sunt obligați să colaboreze și să se redescopere, demonstrând că, uneori, trebuie să devii „altceva” pentru a înțelege cine ești cu adevărat lângă cei dragi.