Hangover Square

Găsim în Hangover Square o lectură stratificată, care se desfășoară cu o lentoare hipnotică, specifică stărilor de mahmureală pe care le evocă titlul. Ne-a atras atenția modul în care Patrick Hamilton reușește să transforme geografia urbană a Londrei din 1939 — cu barurile sale întunecate din Earls Court și străzile învăluite în ceață — într-o extensie a psihicului degradat al protagonistului. George Harvey Bone trăiește într-un infern al alcoolului și al unei obsesii autodistructive pentru Netta, o femeie rece și disprețuitoare, iar ritmul narațiunii urmează fidel „clicurile” mentale ale acestuia, momente de disociere în care crima devine o certitudine rece. Apreciem precizia cu care autorul redă argoul și tonul conversațional al unei generații care simțea deja apropierea catastrofei războiului. Romanul amintește de Craven House prin fascinația aproape horror pentru universul pensiunilor și al locatarilor aflați în declin social, dar se diferențiază printr-o tensiune psihologică mult mai acută și un umor negru, tăios. Spre deosebire de realismul detectivistic din The Maltese Falcon de Dashiell Hammett, unde acțiunea dictează cursul evenimentelor, la Hamilton accentul cade pe patologia obsesiei și pe atmosfera claustrofobică a pub-urilor englezești. Este o operă care rafinează temele din The Slaves of Solitude, oferind o perspectivă unică asupra singurătății și a fragilității umane într-o lume care stă să se prăbușească.