Hag-Seed

Găsim în Hag-Seed o structură narativă ingenioasă care oglindește piesa originală a lui Shakespeare, dar într-un context modern și surprinzător. Succesiunea evenimentelor ne poartă de la gloria pierdută a lui Felix, fost director artistic al Festivalului de Teatru Makeshiweg, prin cei doisprezece ani de exil autoimpus, până la momentul culminant al punerii în scenă a piesei Furtuna într-un penitenciar. Considerăm că varietatea exercițiilor de interpretare pe care deținuții le realizează sub îndrumarea lui Felix oferă o dinamică aparte, transformând textul clasic într-o unealtă de explorare a traumelor personale și a justiției.

Merită menționat că Margaret Atwood nu se limitează la o simplă repovestire. Ea integrează elemente de „teatru în teatru”, unde ritmul este dictat de pregătirile pentru spectacolul final. Acest roman completează viziunea din The Tempest: A Bloomsbury Reader de Franzeska G. Ewart; în timp ce lucrarea lui Ewart oferă o perspectivă accesibilă și ilustrată pentru cititorii tineri prin vocea lui Ariel, Hag-Seed adaugă profunzime psihologică și un comentariu social acid asupra sistemului corecțional și a politicii culturale. De asemenea, lucrarea se raportează la temele explorate de autoare în The Handmaid's Tale (Movie Tie-in), precum dinamica puterii și controlul identității, însă aici tonul este mai jucăuș, aproape magic, deși ancorat în realitatea dură a trădării.

Stilul este unul viu, iar abordarea metodologică a lui Felix în lucrul cu deținuții — folosind limbajul lui Shakespeare ca formă de rezistență — demonstrează încă o dată fascinația lui Margaret Atwood pentru forța cuvintelor, temă recurentă și în antologiile sale precum The Secret Loves of Geeks.