Grace

În romanul „Grace”, remarcăm măiestria cu care Morris Gleitzman explorează tema responsabilității morale și a pierderii inocenței, subiecte fundamentale pentru copiii care încep să înțeleagă că acțiunile lor au ecouri în viața celor dragi. Povestea ne introduce în universul unei familii „abundente” și fericite, unde echilibrul este tulburat atunci când tânăra protagonistă începe să conștientizeze propriile „păcate”. Găsim în această carte o analiză subtilă a modului în care un copil procesează vina și schimbările de dinamică familială, totul fiind livrat cu acea onestitate brută specifică autorului. Atmosfera amintește de Just Grace and the Double Surprise de Charise Mericle Harper, însă în timp ce acolo mizele sunt legate de adaptarea la un nou membru al familiei, în „Grace” accentul cade pe maturizarea interioară și pe dilemele etice ale personajului. Poziționând această lucrare în contextul operei sale, observăm că Morris Gleitzman păstrează „darul rar” menționat de critici în legătură cu seria Always sau Now: capacitatea de a împacheta întrebări existențiale grave într-o proză accesibilă și plină de spirit. Dacă în seria despre Felix autorul aborda trauma istorică, în Grace el se apleacă asupra micro-universului domestic, demonstrând că și micile crize ale copilăriei pot fi la fel de transformatoare.