Good Girls

Genul memorialistic capătă o dimensiune profund educativă și analitică în Good Girls, o lucrare care depășește granițele unei simple confesiuni pentru a deveni o resursă vitală pentru părinți și specialiști. Ne-a atras atenția modul în care Hadley Freeman reușește să îmbine vulnerabilitatea jurnalelor sale din adolescență, scrise în perioada celor trei ani petrecuți în spitale de psihiatrie, cu rigoarea jurnalismului de investigație. Spre deosebire de alte volume din portofoliul său, precum House of Glass, unde explora identitatea evreiască, sau Life Moves Pretty Fast, o analiză a culturii pop, aici autoarea își îndreaptă privirea incisivă spre interior și spre mecanismele biologice ale supraviețuirii. Merită menționat că structura cărții nu se limitează la amintiri; reținem efortul autoarei de a intervieva medici pentru a înțelege cum a evoluat tratamentul anorexiei și legăturile acesteia cu autismul sau tulburarea obsesiv-compulsivă. Atmosfera amintește de Next to Nothing de Carrie Arnold, însă Good Girls se diferențiază prin perspectiva temporală extinsă — autoarea își caută fostele colege de suferință pentru a vedea cum arată recuperarea după douăzeci de ani. Este un studiu despre reziliență și despre modul în care anorexia, adesea neînțeleasă, mutilează nu doar corpul, ci și tranziția spre maturitate a tinerelor fete. Tonul este onest, uneori brutal, dar infuzat cu o speranță autentică, oferind o hartă a recuperării într-un domeniu marcat de stigmat și confuzie.