Good Bad Girl

La suprafață, Good Bad Girl pare cronica unei bătrâneți izolate și a unui conflict familial tăcut. Sub acest strat, cititorul descoperă un mecanism de ceasornic, unde fiecare piesă este un secret letal. Timpul se comprimă. Două decenii au trecut de când un bebeluș a fost furat, iar acum cadavrul dintr-un azil redeschide răni pe care nimeni nu le voia vindecate. Ne-a atras atenția modul în care Alice Feeney construiește tensiunea prin omisiuni deliberate. Edith are optzeci de ani și o dorință acută de libertate. Patience face curățenie, dar minte cu fiecare zâmbet. Clio așteaptă la o ușă la care cineva va bate curând, iar intențiile vizitatorului sunt sinistre. Reținem ritmul sacadat al dezvăluirilor: trei femei, două crime, o singură victimă. Dacă Daisy Darker v-a captivat prin atmosfera claustrofobică și secretele unei familii disfuncționale, această carte extinde experiența în direcția unei investigații psihologice despre cât de departe pot merge „oamenii buni” când sunt încolțiți. Alice Feeney revine la temele manipulării și ale identității fragmentate, explorate anterior în Rock Paper Scissors sau My Husband's Wife, dar aici miza este mai personală și mai viscerală. Stilul este tăios. Propozițiile sunt scurte, ca niște avertismente. Nimeni nu este cine pretinde a fi. Loialitățile se schimbă la fiecare capitol. Nu este doar un roman polițist, ci un studiu despre consecințele tăcerii. Recomandăm această lectură celor care caută o structură narativă complexă, unde adevărul este ultimul lucru care contează.