Daisy Darker

Remarcăm cum Daisy Darker marchează o evoluție în opera scriitoarei Alice Feeney, păstrând semnătura răsturnărilor de situație din Rock Paper Scissors sau Beautiful Ugly, dar mutând accentul pe o structură clasică de mister tip „cameră închisă”. Totul începe cu o reuniune. O bunică împlinește 80 de ani. O familie disfuncțională ajunge într-o casă gotică izolată. Apoi vine fluxul. Timp de opt ore, nimeni nu pleacă. Nimeni nu intră. La miezul nopții, Nana moare. O oră mai târziu, urmează altcineva. Tensiunea este palpabilă. Cronometrul ticăie. Daisy, personajul central născut cu o inimă fragilă, trebuie să navigheze printre secretele unui trecut care refuză să rămână îngropat. Stilul are ceva din proza semnată de Louise Jensen în All For You, fără să fie o imitație — Alice Feeney înlocuiește drama domestică pură cu o atmosferă mult mai sinistră, aproape spectrală. Credem că ritmul este cel care dictează experiența: scurt, tăios, urgent. Fiecare capitol pare o numărătoare inversă. Spre deosebire de The Woman in the Dark de Vanessa Savage, unde frica este psihologică și difuză, aici pericolul este iminent și fizic. Secretul nu este doar cine ucide, ci de ce acum. Recomandăm acest roman pentru modul în care reușește să transforme o insulă idilică într-o capcană mortală unde fiecare membru al familiei Darker are un motiv să se teamă de cel de lângă el.