Golden Age

Remarcăm cu un sentiment de împlinire literară modul în care Golden Age încheie magistral Last Hundred Years Trilogy, o construcție epică prin care Jane Smiley a cartografiat un secol de istorie americană prin lentila unei singure familii. Dacă în volumele anterioare am asistat la așezarea rădăcinilor, acest volum final ne proiectează în tumultul perioadei de după 1987, unde moștenirea clanului Langdon este testată de forțele globalizării și ale instabilității climatice. Notăm cu interes tranziția de la spațiul pastoral al fermei din Iowa către coridoarele puterii din Washington și centrele financiare unde Michael și Richie își dispută influența.

Spre deosebire de A Dangerous Business, unde Smiley explorează mecanismele genului polițist în California epocii Gold Rush, în Golden Age ea revine la realismul social dens care a consacrat-o. Putem afirma că acest volum funcționează ca o oglindă a prezentului; în timp ce Felicity încearcă să salveze pământul strămoșesc de efectele secetei, fratele ei Guthrie înfruntă realitățile dure ale războiului din Irak. Ca și Early Warning, romanul explorează tensiunile dintre datoria față de familie și ambițiile personale, dar dintr-o perspectivă mult mai urgentă, ancorată în crizele politice și economice ale anilor '90 și dincolo de ele.

Stilul rămâne unul evocativ, Smiley refuzând dramatismul facil în favoarea unei observații atente a modului în care istoria mare se infiltrează în viețile mici. Este o lectură care cere timp, dar care oferă în schimb o înțelegere profundă a modului în care ne transformăm odată cu lumea pe care o locuim.