Gogmagog

Imaginați-vă un estuar vast, unde plantele de pe maluri eliberează nori de semințe cu forme umane pentru a-i ademeni pe cei neatenți, iar orașele de ambarcațiuni improvizate sunt populate de marinari care își caută supraviețuirea în reziduurile comerțului cu pasageri. În centrul acestei lumi fracturate, o găsim pe Cady, o femeie care își poartă cei 1.600 de ani la bordul unei bărci diesel uzate, pornind într-o călătorie lentă către orașul Ludwich. Ea nu este singură; o fetiță tăcută și un companion mecanic cu chipul cusut în cauciuc întregesc un echipaj pe cât de bizar, pe atât de uman în căutările sale. Suntem de părere că Gogmagog reușește o fuziune rară între stranietatea science-fiction-ului și ecourile profunde ale mitologiei britanice. Găsim în această operă o explorare a identității și a timpului, desfășurată sub umbra dragonului Haakenur, într-un peisaj unde cimitirele Wodwo și efigiile de răchită transformă un voiaj fluvial într-o experiență onirică. Cei care au parcurs Gog de Andrew Sinclair vor fi pregătiți pentru această căutare suprarealistă a originilor, unde geografia Marii Britanii este reinterpretată printr-o lentilă fantastică și uneori terifiantă. Putem afirma că Jeff Noon, alături de Steve Beard, rafinează aici stilul său caracteristic — acea capacitate de a „contamina” realitatea cu proiecții ale minții, temă centrală și în The Body Library. Dacă în Pollen autorul explora un Manchester distopic, aici orizontul se lărgește spre un viitor arhaic, pregătind terenul pentru concluzia seriei în Ludluda.