Gatchaman: Galactor

Ce se întâmplă atunci când răul este nevoit să privească în propria oglindă pentru a supraviețui? Descoperim aici o perspectivă neașteptată asupra universului clasic Science Ninja Team Gatchaman, mutând reflectorul de pe eroii obișnuiți direct asupra liderului mascat al organizației Galactor. Gatchaman: Galactor nu este doar o extensie a seriei principale, ci un exercițiu de introspecție în mecanismele puterii tiranice. Autorul Steve Orlando construiește o intrigă tensionată în jurul lui Berg Katse, care, după o tentativă eșuată de asasinat la adresa sa, trebuie să se infiltreze sub acoperire în propria organizație pentru a demasca o conspirație ce datează de la începuturile grupării.

Remarcăm stilul vizual al ilustratoarei Kath Lobo, care reușește să redea o atmosferă de paranoia și claustrare, specifică unei vânători de oameni desfășurate în umbră. Ritmul este alert, specific unui roman grafic de acțiune, dar structura narativă pune accent pe deducție și pe cruzimea necesară menținerii controlului. Putem afirma că această lucrare transformă un personaj negativ bidimensional într-un protagonist complex, forțat să lupte împotriva unui inamic invizibil din propriile rânduri.

Stilul are ceva din proza de spionaj și trădare regăsită în Mission Earth 3, The Enemy Within de L. Ron Hubbard, fără să fie o imitație — în timp ce Hubbard explorează infiltrarea extraterestră la scară planetară, Steve Orlando concentrează tensiunea într-un spațiu mult mai intim și mai personal, cel al loialității pervertite. De asemenea, spre deosebire de explorările eroice din Gatchaman: The Solo Adventures Vol. 1, acest volum ne obligă să empatizăm, fie și temporar, cu arhitectul răului, oferind o profunzime necesară mitologiei Mad Cave.