Garnethill

Atmosfera este apăsătoare. Tensiunea este viscerală. Încă de la primele pagini, simțiți frigul și disperarea unui Glasgow care nu iartă. Maureen O'Donnell se trezește într-un coșmar: iubitul ei, un terapeut, zace ucis în sufragerie. Ea este suspectul principal. Poliția nu caută mai departe. Maureen nu are de ales. Trebuie să lupte. Remarcăm rapid că nu avem de-a face cu un detectiv clasic. Protagonista este fragilă, dar condusă de o furie necesară supraviețuirii. Imaginați-vă tensiunea din The Maid de Nita Prose, mutată într-un decor de realism social brutal și traume psihologice. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în onestitatea sa crudă. Maureen investighează zvonuri despre o crimă similară într-un spital psihiatric. Descoperă o rețea de minciuni care o pot salva sau o pot distruge definitiv. Subliniem stilul autorului: o poezie urbană aspră. Față de lucrările ulterioare, precum Last Breath sau seria Paddy Meehan, unde perspectiva jurnalistică oferă o anumită distanță, în Garnethill totul este personal. Este debutul care a definit conceptul de Tartan Noir. Ritmul este dictat de urgența de a dovedi nevinovăția. Nu există eroi perfecți aici, doar oameni care încearcă să nu se prăbușească. Denise Mina construiește o narațiune despre putere și abuz, fără a sacrifica suspansul unui roman polițist autentic. Este o incursiune în zonele marginale ale societății și ale minții umane.