Game Theory for Applied Economists

Ceea ce diferențiază Game Theory for Applied Economists de restul literaturii de specialitate este refuzul de a trata teoria jocurilor ca pe o ramură a matematicii pure. În timp ce multe manuale se pierd în formalism excesiv, Robert S Gibbons adoptă o abordare pragmatică: argumentele formale despre jocurile abstracte ocupă un rol secundar, lăsând locul procesului de modelare economică. Putem afirma că forța acestui volum rezidă în capacitatea de a învăța cititorul cum să traducă o situație decizională complexă, cu mai mulți actori, într-o problemă riguroasă ce poate fi analizată prin echilibru. Ca și Michael Bacharach în Economics and the Theory of Games, autorul distilează experiența reală în principii acționabile, însă Gibbons merge mai departe prin diversitatea ariilor de aplicare. Remarcăm o structură logică, organizată progresiv în jurul a patru piloni: jocurile statice cu informație completă (echilibrul Nash), jocurile dinamice (inducția inversă și echilibrul sub-joc perfect), urmate de complexitatea informației incomplete (echilibrul Bayesian). Cuprinsul reflectă un parcurs de la simplu la complex, unde fiecare concept teoretic este imediat ancorat în aplicații precum modelul Cournot al duopolului, arbitrajul final sau jocurile de negociere secvențială. Suntem de părere că această lucrare publicată de Princeton University Press este esențială pentru cei care doresc să stăpânească instrumentele moderne de analiză fără a se lăsa descurajați de abstracție. Spre deosebire de Felix Munoz-Garcia în Strategy and Game Theory, care se concentrează pe exerciții rezolvate pas cu pas, Gibbons pune accent pe intuiția economică din spatele modelelor de macroeconomie și economie a muncii, oferind o perspectivă superioară asupra modului în care aceleași instrumente pot fi aplicate în contexte economice variate.