G.

Suntem de părere că acest roman subversează canoanele ficțiunii istorice convenționale, transformând biografia unui libertin într-o meditație profundă asupra condiției umane. John Berger nu se mulțumește să relateze viața unui „Don Juan” modern; el deconstruiește mecanismele dorinței și ale intimității într-o Europă aflată în pragul marelui colaps. G., protagonistul nostru, devine un catalizator prin care femeile își descoperă propria unicitate, chiar dacă el rămâne prizonierul unei singurătăți esențiale, acumulând experiențe care nu par să îi umple golul interior.

În tradiția lui Lawrence Durrell, prin atmosfera senzuală și explorarea psihologică din Justine, acest roman continuă investigarea relației dintre eros și spațiul geografic, însă Berger adaugă o dimensiune politică și socială mult mai acută. Subliniem faptul că narațiunea este punctată de evenimente istorice majore — de la campaniile lui Garibaldi la grevele muncitorești din Milano — care nu sunt simple decoruri, ci forțe care modelează identitatea personajului.

Merită menționat că structura cărții reflectă preocupările autorului din Ways of Seeing sau Portraits. Dacă în eseurile sale Berger ne învață cum să privim arta, în acest roman el ne arată cum să „privim” istoria prin lentila subiectivității. Ritmul este unul contemplativ, fragmentat de observații filozofice care amintesc de stilul din Once in Europa, dar cu o anvergură mult mai vastă. Este o lectură densă, care cere răbdare, dar care oferă în schimb o înțelegere rară a modului în care marile mișcări sociale se intersectează cu cele mai private momente ale existenței.