Full Moon: Blandings Castle

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, vocea narativă inconfundabilă a lui P. G. Wodehouse, care reușește să transforme absurdul cotidian într-o formă de artă contemplativă. În „Full Moon”, suntem invitați din nou în universul pastoral și totodată haotic de la Blandings Castle, unde liniștea Lordului Emsworth este constant amenințată de complicațiile amoroase ale rudelor sale. Structura romanului se bazează pe o succesiune de quiproquo-uri orchestrate cu precizie matematică: avem un milionar american gelos, o frumusețe debordantă dar naivă și o nepoată rebelă, toți prinși în plasa convențiilor sociale ale epocii.

Considerăm că forța acestui text rezidă în personajul Galahad Threepwood, a cărui energie de „cruciat vesel” pune în mișcare un mecanism narativ ce culminează cu o revoluție domestică fără precedent în istoria castelului. Stilul are ceva din proza regăsită în Something Fresh, fără să fie o imitație — dacă în primul volum al seriei accentul cădea pe impostură, aici P. G. Wodehouse explorează gelozia și intervenția bine intenționată, dar dezastruoasă, a unchiului Gally. Față de atmosfera din Sam the Sudden, unde elementul de suspans era mai pronunțat prin prezența escrocilor, „Full Moon” rămâne o comedie de moravuri pură, unde miza este fericirea tinerilor îndrăgostiți și integritatea socială a familiei Threepwood. Ritmul este vioi, susținut de dialoguri sclipitoare care amintesc de dinamica dintre Bertie și Jeeves din Carry On, Jeeves, însă ancorat în decorul idilic al Angliei rurale.