Forgive Me, Leonard Peacock

Ce rămâne de spus atunci când decizi că ziua în care împlinești optsprezece ani va fi ultima? În Forgive Me, Leonard Peacock, Matthew Quick ne așază în fața unei mize psihologice cutremurătoare: călătoria unui tânăr care, înarmat cu un pistol și patru cadouri, încearcă să găsească un sens în fragmentele unei vieți marcate de abandon. Notăm cu interes felul în care autorul refuză să transforme suferința lui Leonard într-o simplă statistică, oferindu-i în schimb o voce autentică, plină de un umor amar și o vulnerabilitate care te dezarmează. Considerăm că forța acestui roman rezidă în contrastul dintre izolarea domestică — relația distantă cu mama sa, „Linda” — și legăturile surprinzătoare pe care Leonard le-a construit cu un vecin pasionat de cinema, un muzician virtuoz, fiica unui pastor și un profesor care pare să fie singurul adult capabil să privească dincolo de masca sa. Ca și în Goodbye Days de Jeff Zentner, se explorează greutatea cuvintelor nespuse și impactul finalului asupra celor rămași, dar dintr-o perspectivă mult mai introspectivă și viscerală, concentrată pe procesul de „rămas bun” al celui care pleacă, nu doar pe doliul supraviețuitorilor. Credem că această lucrare reprezintă o evoluție tematică firească pentru Matthew Quick. Dacă în The Silver Linings Playbook autorul aborda recuperarea prin conexiune, aici el plonjează în abisul premergător acesteia. Stilul este alert, dar punctat de momente de o frumusețe statică, amintind de onestitatea brutală din Every Exquisite Thing. Este o lectură despre granița fină dintre întuneric și acea mică scânteie de speranță care poate reconfigura întregul univers al unui adolescent.