Fool's Quest: Fitz and the Fool, cartea 2

Găsim în această carte un exemplu strălucit de fantasy epic care subversează tropii clasici ai „alesului”, transformând destinul într-o povară intimă și dureroasă. În Fool's Quest, Robin Hobb extinde universul Regatului celor Șase Ducate, oferind o profunzime rară sistemului său magic dublu: magia „Skill” (Meșteșugul), o conexiune mentală aristocratică și periculoasă, și „Wit” (Harul), legătura instinctivă cu lumea animală. Ceea ce face această lume unică este modul în care utilizarea magiei lasă urme fizice și psihice permanente asupra utilizatorului, transformând puterea într-un sacrificiu personal. Ne-a atras atenția modul în care Hobb gestionează ritmul narativ; deși volumul este unul masiv, tensiunea este construită prin intrigi de curte și revelații devastatoare despre trecutul familiei Farseer. Fitz, protagonistul care a încercat să se retragă într-o viață liniștită, este forțat să-și redescopere identitatea de asasin regal atunci când fiica sa este răpită de figuri enigmatice. Stilul are ceva din proza lui George R. R. Martin, fără să fie o imitație — acolo unde Martin se concentrează pe geopolitică, Hobb excelează în explorarea psihologiei personajelor și a legăturilor de prietenie, cum este cea dintre Fitz și bufonul (the Fool). În contextul operei sale, Fool's Quest acționează ca un punct de convergență pentru firele narative începute în Ship of Magic sau seria The Rain Wild Chronicles. Dacă în lucrările anterioare precum City of Dragons accentul cădea pe renașterea dragonilor, aici vedem consecințele politice și magice ale acestui fapt, într-o poveste despre răzbunare și datorie care se simte mult mai personală și mai urgentă.