Fault Line

Putem afirma că vocea narativă a lui Robert Goddard în Fault Line reușește să impună un ritm febril încă de la primele pagini. Structura acestui roman polițist este construită pe o tensiune constantă, unde trecutul refuză să rămână îngropat. Apreciem modul în care autorul manevrează incertitudinea; fiecare capitol pare să adâncească o falie între ceea ce personajele cred că știu și adevărul crud care iese la suprafață. Romanul amintește de The Law of Lines prin atmosfera de pierdere subită și disperare, dar se diferențiază prin complexitatea intrigii de tip „puzzle”, marcă înregistrată a autorului. Merită menționat că, spre deosebire de explorarea identității din The Fine Art of Invisible Detection sau de mizele din One False Move, Fault Line se simte mult mai visceral, mai urgent. Robert Goddard își confirmă aici statutul de maestru al intrigilor dens țesute, păstrând eleganța stilistică observată în The Fine Art of Uncanny Prediction. Este o cursă contra cronometru unde loialitățile sunt testate, iar linia de demarcație între victimă și vinovat se estompează rapid. Cititorul este prins într-o rețea de minciuni vechi care provoacă un seism în prezent.