Everything That Rises Must Converge: Farrar, Straus and Giroux

Ritmul acestui volum este unul dens și necruțător, o succesiune de momente de revelație care se construiesc lent pentru a exploda în finaluri de o intensitate devastatoare. Ne-a atras atenția modul în care Flannery O'Connor reușește, în această lucrare finală, să distileze întreaga sa filozofie despre condiția umană. Imaginați-vă tensiunea morală și violența latentă din A Good Man Is Hard to Find, mutată într-un decor de tranziție socială, unde vechile ierarhii ale Sudului se prăbușesc sub greutatea propriei ipocrizii. Spre deosebire de explorările spirituale intime din A Prayer Journal, aici credința nu este o mângâiere, ci un instrument de chirurgie morală aplicat fără anestezie. Merită menționat că volumul păstrează acea amprentă sardonică și grotescă ce a consacrat-o pe autoare în Good Country People and Other Stories, însă aici observăm o maturitate a perspectivei asupra conflictelor rasiale și a mândriei intelectuale. Proza sa funcționează ca un mecanism de precizie: fiecare detaliu aparent banal pregătește terenul pentru o confruntare cu divinul sau cu propria finitudine. Este o lectură fragmentară prin natura formei de proză scurtă, dar unitară prin viziunea necruțătoare asupra eșecului uman în fața grației divine, poziționând acest titlu ca o piesă esențială în canonul literaturii americane a secolului XX.