Etiquette and Espionage: Number 1 in series: Finishing School

Observăm încă de la primele pagini un contrast fascinant care dă tonul întregii narațiuni: delicatețea unei reverențe executate impecabil versus precizia aruncării unui cuțit. În Etiquette and Espionage, Gail Carriger ne introduce într-o versiune alternativă a Angliei victoriene, unde educația unei tinere domnișoare de viță nobilă depășește cu mult limitele broderiei sau ale conversației de salon. Protagonista noastră, Sophronia, este un spirit rebel, mai interesată de mecanismele interne ale ceasurilor decât de protocolul social, ceea ce o trimite direct la Academia de Bune Maniere a domnișoarei Geraldine. Însă, spre deliciul cititorilor, această instituție nu „finisează” doar manierele, ci pregătește viitoare spioane capabile să mânuiască secretele la fel de bine ca evantaiele.

Putem afirma că stilul autoarei păstrează farmecul și umorul fin regăsit în alte lucrări ale sale, precum Poison or Protect, unde echilibrul dintre etichetă și asasinat este explorat cu aceeași eleganță. În timp ce în Competence urmărim aventuri la bordul unor dirijabile în locații exotice, aici accentul cade pe formarea caracterului într-un cadru școlar neconvențional. Găsim în această carte o atmosferă similară cu cea din Murder at a London Finishing School de Jessica Ellicott, dar cu o temă actuală și mult mai dinamică: emanciparea feminină printr-o educație care valorizează inteligența strategică și curajul fizic în detrimentul conformismului rigid. Ritmul este alert, presărat cu elemente steampunk și o doză sănătoasă de ironie britanică, transformând procesul de maturizare al Sophroniei într-o aventură plină de suspans.