Blameless

Remarcăm încă de la primele pagini o atmosferă efervescentă, în care eticheta riguroasă a epocii victoriene se împletește absurd și delicios cu mecanismele ingenioase ale genului steampunk. În Blameless, a treia parte a seriei Parasol Protectorate, cititorul va resimți un amestec de tensiune socială și aventură picarescă. Putem afirma că farmecul acestei lumi rezidă în contrastul dintre ceaiul de după-amiază și amenințarea buburuzelor mecanice ucigașe, totul sub umbrela protectoare a unei protagoniste care sfidează normele prin simpla ei existență „fără suflet”. Sistemul magic construit de Gail Carriger este unic prin pragmatism: condiția de „soulless” a Alexiei Tarabotti nu este o metaforă, ci o imunitate fizică ce neutralizează puterile preternaturale ale celor din jur. Dacă în volumele anterioare, Soulless și Changeless, accentul cădea pe integrarea Alexiei în înalta societate londoneză și relația ei cu impulsivul Lord Maccon, în Blameless asistăm la o expansiune a geografiei narative. Exilul autoimpus spre Italia, în căutarea Templierilor, aduce o nouă dimensiune mitologiei seriei, introducând facțiuni care privesc supranaturalul prin prisma unei rigori aproape științifice. Această lucrare amintește de Soulless prin ritmul alert al dialogurilor spirituale, dar se diferențiază prin tonul ușor mai grav al izolării personajului principal, acum respins de Regina Victoria și vânat de vampiri. Credem că Gail Carriger reușește să mențină echilibrul între comedia de moravuri și intriga politică, oferind o perspectivă proaspătă asupra modului în care tehnologia și magia coexistă într-un secol al XIX-lea alternativ, unde un parasol bine mânuit este la fel de eficient ca o armă de foc.