Esau's Tears

Lucrarea Esau's Tears aduce o perspectivă revizionistă necesară în studiul istoriografic al urii rasiale, propunând o analiză a echilibrului de forțe dintre ascensiunea socială a evreilor și reacțiile politice generate în perioada 1870–1933. Spre deosebire de studiile anterioare, care s-au concentrat preponderent pe descrierea fenomenului, Albert S. Lindemann introduce o rigoare analitică ce pune sub semnul întrebării ideea unui parcurs liniar și inevitabil către Holocaust. Putem afirma că volumul reușește să demonstreze caracterul ambiguu al antisemitismului epocii, care nu a fost întotdeauna o forță atotprezentă sau centrală în viața publică europeană și americană. Subliniem modul în care autorul integrează această cercetare în contextul vastei sale opere. Dacă în Antisemitism: A History Lindemann oferea o privire de ansamblu asupra fenomenului din antichitate până în prezent, iar în History of Modern Europe trasa marile linii narative ale continentului, în Esau's Tears el plonjează în detaliul sociopolitic al unei perioade critice. Această abordare rezonează cu temele explorate în Anti-Semitism before the Holocaust, însă aici analiza este extinsă și nuanțată prin compararea directă a diferitelor state. În raport cu literatura existentă, volumul acoperă aceeași arie tematică precum Roots of Hate de William I. Brustein, însă se diferențiază printr-o perspectivă mai puțin axată pe date empirice și mai orientată spre interpretarea nuanțată a percepțiilor culturale. De asemenea, în timp ce Germans, Jews, and Antisemites de Shulamit Volkov se concentrează pe antisemitism ca „cod cultural” specific spațiului german, Lindemann extinde cadrul de analiză, incluzând Marea Britanie și SUA, oferind astfel o imagine de ansamblu asupra modului în care succesul evreiesc a fost perceput și contestat la nivel global.