Equator

Observăm în proza lui Antonin Varenne o densitate aproape tactilă a atmosferei, unde peisajul nu este doar un decor, ci un participant activ la dezintegrarea morală a personajelor sale. În Equator, autorul francez continuă să exploreze temele violenței și ale identității pierdute pe care le-a inițiat în Retribution Road, însă de data aceasta mută centrul de greutate către Pete Ferguson. Povestea începe în 1871, într-o Americă în care legea este o noțiune fluidă, iar Pete, sub numele de împrumut Billy Webb, devine un magnet pentru dezastre, de la vânătoarea de bizoni la drumurile prăfuite ale Comancheros.

Suntem de părere că forța acestui roman stă în refuzul de a livra un western clasic. Deși parcurge trasee geografice impresionante — din Oregon până în adâncurile Guatemalei — miza rămâne una interioară. Spre deosebire de The Canvas of the World, unde modernitatea era observată prin ochii unei jurnaliste independente, aici modernitatea este resimțită ca o forță brutală care îi împinge pe cei vulnerabili de pe pământurile lor. Pe același raft cu Beyond the Goodnight Trail de Roy V. Gaston, Equator se distinge prin perspectiva europeană, aproape existențialistă, asupra mitului frontierei. Dacă Gaston se concentrează pe pericolele fizice ale drumului, Varenne este interesat de „gralul” personal al lui Ferguson: linia ecuatorului ca punct final unde forțele malefice ale lumii ar putea fi, în sfârșit, învinse. Ritmul este unul de urmărit, însă textul respiră prin pauze reflexive, transformând o fugă de lege într-o căutare disperată a mântuirii.