Eowulf

Cum îi ajutăm pe cei mici să facă tranziția de la o vară plină de libertate la rutina, uneori intimidantă, a școlii generale? În Eowulf: Of Monsters and Middle School de Mike Cavallaro, găsim un răspuns plin de umor și fantezie. Ne-a atras atenția modul în care autorul reușește să îmbine mitologia clasică cu problemele cotidiene ale adolescenței timpurii. Eowulf Wegmund, deși este descendenta celebrului Beowulf și tocmai s-a întors dintr-o odisee interdimensională, se lovește de cel mai mare obstacol de până acum: plictiseala și dinamica socială dintr-o suburbie americană. Remarcăm evoluția față de seria anterioară a autorului, Nico Bravo and the Hound of Hades, unde accentul cădea pe magazinul de provizii magice al lui Vulcan. Aici, miza devine mult mai personală. Stilul vizual dinamic al lui Cavallaro transformă holurile școlii într-un câmp de luptă la fel de periculos ca orice dimensiune paralelă. În familia Darkmouth de Shane Hegarty, unde un tânăr vânător de monștri trebuie să își accepte moștenirea, dar cu o temă actuală: integrarea într-un mediu școlar unde „monștrii” sunt adesea colegii dificili sau propriile nesiguranțe. Apreciem structura narativă care alternează între elementele de bandă desenată de acțiune și momentele de introspecție specifice vârstei de 10-14 ani. Eowulf nu este doar o eroină cu sabie, ci o fată care învață că alianțele cele mai valoroase se nasc uneori în cele mai neașteptate locuri, cum este prietenia forțată cu Amadeus, „jerk-ul” clasei. Este o lectură care validează sentimentul de inadaptare pe care mulți elevi îl simt la început de ciclu gimnazial.