Endymion

La aproape trei secole după prăbușirea WorldWeb, universul creat de Dan Simmons în Hyperion Cantos se transformă dintr-o epopee a expansiunii într-o urmărire sumbră, marcată de fanatism și izolare. Acțiunea din Endymion începe în acest viitor fragmentat, unde timpul nu mai este un aliat, ci o barieră, iar autoritatea Bisericii a umplut vidul lăsat de tehnologie. Considerăm că această schimbare de decor și de paradigmă politică este esențială pentru a înțelege noua direcție a seriei, una mult mai intimă și mai neliniștitoare. Subliniem că structura narativă se distanțează de formatul de pelerinaj fragmentat al primului volum, optând pentru o cursă contra cronometru pe râul Tethys. Ritmul narativ amintește de Reynolds în Inhibitor Phase, prin sentimentul de supraviețuire la marginea unei civilizații în declin, dar structura lui Simmons rămâne profund ancorată în misterul teologic și metafizic. Dan Simmons nu se dezice de rădăcinile sale din genul horror, explorate anterior în Carrion Comfort, integrând prezența enigmatică și violentă a creaturii Shrike într-un mod care transformă spațiul cosmic într-un peisaj de coșmar gotic. Apreciem modul în care autorul continuă temele din Hyperion și The Fall of Hyperion, mutând însă atenția de pe destinele planetare pe umerii lui Raul Endymion. Dacă în The Terror Simmons explora lupta omului cu natura ostilă, aici urmărim lupta spiritului uman împotriva unei dogme opresive, într-o aventură ce îmbină rigoarea științifică cu o atmosferă de neliniște constantă, specifică operei sale de maturitate.