Dwelling

Observăm o evoluție semnificativă în studiile sociologice contemporane, unde conceptul de „acasă” nu mai este limitat la structuri imobile, ci devine o intersecție fluidă între spațiu, timp și memorie. Lucrarea Dwelling, editată de Orsolya Katalin Pet¿cz și Naomi Segal, reflectă fidel această paradigmă, propunând o explorare multidisciplinară a locuirii ca acțiune și stare de spirit. Suntem de părere că relevanța acestui volum pentru curriculumul de sociologie și antropologie rezidă în capacitatea sa de a integra experiențe recente, precum reconfigurarea spațiului domestic în timpul pandemiei COVID-19, într-un cadru teoretic solid.

Structura celor 20 de eseuri este riguroasă, pornind de la aspecte macro, precum așezările informale și nomadismul (Partea I), până la dimensiuni micro, cum sunt „corpurile liminale” sau amintirile care definesc un cămin (Partea V). Merită menționat că volumul nu se limitează la arhitectura tradițională, ci analizează modul în care ferestrele, ușile sau scările devin purtătoare de semnificații sociale. Această abordare teoretică este echilibrată de studii de caz despre tranziții și sosiri, oferind o perspectivă nuanțată asupra modului în care identitatea se construiește în spații temporare.

Dwelling reprezintă o alternativă modernă la The Meaning and Use of Housing de Ernesto G. Arias pentru cursurile de sociologie urbană, cu avantajul că aduce în discuție mediile virtuale și transformarea digitală a spațiului de locuit. În timp ce lucrări precum The Social Dimension of Social Housing de Simon Güntner se concentrează pe politicile publice de locuire, volumul de față prioritizează dimensiunea fenomenologică și psihologică a locuirii, fiind indispensabil pentru înțelegerea noilor topografii ale vieții cotidiene.