Dumitru Staniloae: An Ecumenical Ecclesiology: Ecclesiological Investigations

Observăm în lucrarea Dumitru Staniloae: An Ecumenical Ecclesiology o deschidere interdisciplinară remarcabilă, unde teologia dogmatică se întâlnește cu ecumenismul, studiile de mediu și ontologia relațională. Dr Radu Bordeianu propune o analiză riguroasă a gândirii lui Dumitru Stăniloae, evidențiind modul în care viziunea acestuia despre Biserică, privită ca imagine a Sfintei Treimi, poate servi drept punte de dialog între tradițiile creștine răsăritene și apusene. Cartea explorează nu doar structurile ecleziale, ci și relația dintre umanitate și creația non-umană, ancorând teologia în realitățile cosmice.

Apreciem modul în care volumul este structurat pentru a ghida cititorul de la fundamentul teoretic spre aplicații practice. Prima parte definește conceptul de „sobornicitate deschisă”, a doua parte detaliază relația specifică a fiecărei Persoane divine cu Biserica, iar ultima secțiune se concentrează pe ecleziologia comuniunii, abordând teme precum preoția universală și relația dintre local și universal. Această progresie logică demonstrează că teologia lui Stăniloae nu este un sistem închis, ci unul dinamic, capabil să răspundă provocărilor contemporane.

Această lucrare acoperă aceeași arie tematică precum Dumitru Staniloae’s Trinitarian Ecclesiology de Viorel Coman, dar cu o abordare mult mai orientată spre ecumenismul practic și dialogul cu Occidentul. În timp ce alte studii se concentrează pe disputa istorică asupra „Filioque”, Bordeianu pune accentul pe „continuumul de har” dintre Treime și Biserică. De asemenea, spre deosebire de After Our Likeness de Miroslav Volf, care analizează comunitatea din perspectivă protestantă, volumul de față oferă o perspectivă ortodoxă profundă asupra modului în care ierarhia și comuniunea coexistă fără a anula libertatea persoanei.