Drood

Charles Dickens, cel mai iubit scriitor al epocii victoriene, iese viu dintre fiarele contorsionate ale dezastrului feroviar de la Staplehurst din 1865. Dar supraviețuirea are un preț sinistru. Notăm cu interes cum Dan Simmons transformă trauma istorică a autorului într-o coborâre vertiginoasă în nebunie. Dickens devine obsedat de o entitate spectrală, Drood, despre care crede că a orchestrat carnagiul. Îl însoțim pe Wilkie Collins, prietenul și rivalul său, în adâncurile Londrei, în Undertown — o rețea de catacombe unde legea nu există. Tensiunea este palpabilă. Collins nu este un martor de încredere; viziunile sale sunt încețoșate de consumul masiv de opiu și de o invidie devorantă față de succesul lui Dickens. Găsim în această carte o atmosferă sufocantă, unde granița dintre realitate și halucinație se prăbușește sub greutatea secretelor. Credem că forța narativă a lui Matthew Pearl din The Last Dickens se combină aici cu sensibilitatea macabră a lui Charles Dickens din propriile sale povestiri cu fantome, precum The Signalman, dar cu un glas propriu, mult mai întunecat. Drood se îndepărtează de rigoarea SF din Hyperion sau de supraviețuirea brutală din The Terror, orientându-se spre un horror psihologic și istoric rafinat. Simmons folosește biografia reală a scriitorului pentru a construi un puzzle despre identitate, dependență și geniul care flirtează cu atrocitatea. Este Dickens un erou sau un criminal?