Dreamland: An Evening Standard 'Best New Book' of 2021

Simțim, încă de la primele pagini, cum ritmul narațiunii din Dreamland posedă o forță mareică, înaintând cu o grație lichidă ce oglindește tocmai elementul central al cadrului său: marea care urcă implacabil. Nu este o distopie grăbită, ci o lectură stratificată, care se instalează lent în conștiința cititorului, asemenea apei care inundă treptat străzile din Margate. Remarcăm o Britanie a viitorului apropiat, unde stațiunile de odinioară sunt acum umbre ale gloriei trecute, cu panouri de vânzare decolorate de soare și hoteluri pustii, devenind decorul unei drame umane sfâșietoare.

Cei care au parcurs When the Floods Came de Clare Morrall vor recunoaște aici atmosfera de izolare și vulnerabilitate în fața unei naturi care își reintră în drepturi, însă Rosa Rankin-Gee distinge această lucrare printr-o lentilă politică mult mai ascuțită. Dacă în alte scrieri despre supraviețuire accentul cade pe logistică, în Dreamland accentul cade pe fracturile sociale. Vedem cum inegalitatea extremă și populismul înfloresc în solul fertil al incertitudinii, transformând mutarea familiei lui Chance într-un experiment social periculos.

În contextul operei autoarei, această carte reprezintă o evoluție ambițioasă față de tonul ludic din debutul său, The Last Kings of Sark. Dacă acolo explorarea era una a tinereții și a libertății pe o insulă feudală, aici Rosa Rankin-Gee păstrează fascinația pentru spațiile liminale, dar o proiectează pe o pânză mult mai vastă și mai sumbră. Credem că forța acestui roman rezidă în capacitatea de a găsi umanitate și sclipiri de speranță într-o lume care pare să se dezintegreze sub presiunea propriei greutăți politice și climatice.