Divine

La prima vedere, Divine pare a fi o cronică socială despre viața în Washington, D.C., însă cititorul descoperă rapid un parcurs profund spiritual despre reabilitarea sufletească și puterea rugăciunii. Remarcăm modul în care Karen Kingsbury construiește imaginea lui Mary Madison: o femeie educată și influentă, care ascunde sub această fațadă un trecut marcat de orori de nedescris, dependență și teamă paralizantă. Contrastul dintre succesul public și trauma privată devine motorul narativ care o aduce pe Mary în fața Emmei Johnson, o mamă singură aflată la limita disperării. Cine a citit Broken No More de Maryann McMellon va recunoaște aici aceeași temă a salvării prin credință și a evadării dintr-un cerc vicios al autodistrugerii. Ceea ce diferențiază totuși volumul de față este structura sa de 'tapiserie', unde firele pierderii și ale dragostei sunt țesute cu o delicatețe care nu evită realitățile dure ale abuzului, dar se concentrează pe posibilitatea unei 'învieri' metaforice. În contextul operei sale, Divine păstrează semnătura emoțională din Someone Like You, însă înlocuiește dilemele etico-științifice cu o explorare mai brută a fragilității umane. Dacă în seria Baxter Family accentul cade pe dinamica familială, aici suntem martorii unei solidarități feminine născute din suferință comună. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în onestitatea cu care tratează procesul de vindecare, prezentându-l nu ca pe un eveniment instantaneu, ci ca pe o luptă susținută de credința unei bunici și de puterea de a primi dragostea divină.