Desperate Remedies

Relevanța acestei lucrări pentru studenții la medicină, sociologi și profesioniștii din domeniul sănătății mintale rezidă în capacitatea sa de a deconstrui miturile eficacității absolute a tratamentelor psihiatrice contemporane. Desperate Remedies nu este doar o cronică istorică, ci un avertisment documentat despre riscurile „științei defectuoase” și ale aroganței profesionale. Ne-a atras atenția modul în care Andrew Scull reușește să sintetizeze două sute de ani de istorie medicală, de la izolarea în aziluri până la dominația actuală a industriei farmaceutice. Notăm cu interes că autorul nu se limitează la o descriere cronologică, ci analizează critic fundamentele teoretice din spatele terapiilor. Cartea reprezintă o alternativă necesară la Managing Madness de Joan Busfield pentru cursurile de istoria medicinei sau sociologie medicală, având avantajul unei perspective actualizate care include analiza impactului antidepresivelor moderne și a lobby-ului farmaceutic. În timp ce Madness de Petteri Pietikäinen oferă o privire de ansamblu de la antichitate încoace, lucrarea lui Scull se concentrează pe mecanismele puterii și pe eșecurile sistemice care au marcat ultimele două secole. Merită menționat că acest volum reprezintă punctul culminant al cercetărilor lui Scull, continuând temele explorate în Madness in Civilization sau Hysteria: The Biography. Dacă în lucrările anterioare se concentra pe fenomenul izolării în aziluri sau pe dispariția culturală a unor diagnostice, în Desperate Remedies el abordează frontal paradoxul psihiatriei moderne: deși este considerată o ramură a medicinei precum oricare alta, cauzele fundamentale ale tulburărilor cognitive și emoționale rămân aproape la fel de misterioase ca în epoca victoriană. Stilul este precis, academic, dar extrem de accesibil, oferind o perspectivă lucidă asupra bătăliei dintre societate și boala mintală.