Der Geschmack von Apfelkernen

În liniștea unei grădini sălbăticite dintr-un sat german, timpul pare să se fi oprit, lăsând loc unei melancolii ce pulsează printre merii bătrâni. Locul central al romanului Der Geschmack von Apfelkernen nu este doar un decor, ci un depozitar al memoriei senzoriale, unde moartea bunicii Bertha o readuce pe Iris, nepoata sa, în fața unei moșteniri complicate. Observăm cum Katharina Hagena construiește o atmosferă în care cotidianul se împletește cu magicul: coacăzele roșii devin albe și sunt conservate sub formă de lacrimi, iar amintirile se transformă în scântei ce țâșnesc din degetele personajelor feminine. Apreciem modul în care autoarea refuză o cronologie liniară, alegând în schimb să exploreze straturile succesive ale uitării și ale secretelor de familie ce se întind pe parcursul a trei generații. Cei care au parcurs Ella und Laura de Ana Zirner vor fi pregătiți pentru această incursiune în destine feminine marcate de absență și de încercarea de a recupera o identitate fragmentată prin obiecte și povești nespuse. Spre deosebire de explorarea istorică a exilului din lucrarea lui Zirner, Katharina Hagena se concentrează pe intimitatea spațiului domestic și pe felul în care trauma și iubirea sunt transmise aproape genetic. Subliniem finețea cu care este tratată tema demenței bunicii Bertha, un proces care transformă casa într-un labirint de semnificații pierdute. Romanul devine astfel o meditație asupra gustului amar al sâmburilor de măr — acea parte a fructului pe care mulți o ignoră, dar care păstrează esența întregului arbore genealogic.