Dengue Boy: 'Smart, funny and brutal' Mariana Enríquez

Ne aflăm în pragul anului 2272, într-o geografie radical transformată de colapsul climatic, unde vechile metropole au fost înghițite de oceane, iar umanitatea s-a retras în fragilitatea arhipelagurilor din Patagonia. Remarcăm cu un amestec de fascinație și neliniște modul în care Michel Nieva construiește premisa acestui roman: viața unui hibrid, Dengue Boy, un băiat-țânțar a cărui simplă prezență biologică provoacă repulsie într-o lume care și-a pierdut busola morală. Nu este doar o poveste despre supraviețuire, ci o explorare viscerală a identității într-un viitor unde pandemiile sunt tranzacționate la bursă, iar elitele se refugiază în simulări virtuale violente în timp ce resursele naturale dispar iremediabil.

Notăm cu interes structura narativă care pendulează între grotescul corporal și satira politică tăioasă. Stilul lui Nieva, redat cu o precizie halucinogenă în traducerea din limba spaniolă, propune o estetică a „cyberpunk-ului de mlaștină”. Pe același raft cu Moxyland de Lauren Beukes, Dengue Boy se distinge prin modul în care folosește metamorfoza biologică drept oglindă pentru degradarea socială. Dacă în alte distopii tehnologia este un instrument de control, aici ea devine un parazit care accelerează instinctul de auto-sabotaj al speciei. Suntem de părere că această abordare, care îmbină elemente de body horror cu o critică acerbă a capitalismului târziu, oferă o perspectivă proaspătă și brutală asupra viitorului, refuzând orice consolare facilă pentru cititor.