Decolonizing Extinction

Suntem de părere că lucrarea lui Juno Salazar Parreñas, publicată în seria Experimental Futures la Duke University Press, reprezintă o contribuție metodologică esențială pentru studiile de mediu contemporane. Autoarea, specialistă cu o pregătire interdisciplinară vastă, își fundamentează analiza pe o cercetare etnografică de teren desfășurată în centrele de reabilitare a urangutanilor din Borneo. Aceasta nu se limitează la observația biologică, ci utilizează instrumente din antropologie, studii de gen și teoria queer pentru a examina modul în care moștenirea colonială și structurile de putere modelează interacțiunile dintre oameni și marile maimuțe aflate în pericol de dispariție. Recomandăm această ediție pentru rigoarea cu care deconstruiește politicile de conservare. Structura cărții facilitează o progresie logică de la micro-interacțiunile descrise în prima parte, „Relations” (unde se analizează trecerea de la conceptul de maternitate simbolică la „tough love”), către spațiile fizice de izolare din partea a doua, „Enclosures”. Ultima secțiune, „Futures”, abordează teme dificile precum autonomia limitată și conceptul de „hospice” pentru o specie pe cale de dispariție, provocând cititorul să regândească succesul biologic dincolo de simpla creștere a populației. Comparabil cu Decolonising Animals de Dr Rick De Vos în rigurozitatea analizei structurilor coloniale, Decolonizing Extinction se distinge prin focalizarea specifică pe „vulnerabilitatea reciprocă” și pe viața cotidiană a îngrijitorilor de animale. În timp ce alte lucrări din domeniu, precum Decolonizing Nature de William Adams, oferă o perspectivă istorică largă asupra imperiului și resurselor, Parreñas aduce o actualizare necesară prin integrarea eticii bunăstării feministe în biologia conservării. Considerăm că abordarea sa critică asupra „copulării forțate pentru conservare” și a muncii precare din centrele de reabilitare oferă un nou cadru teoretic pentru înțelegerea coexistenței multispecii.