Dear Daughter

Zece ani. Atât a petrecut Janie Jenkins în spatele gratiilor pentru o crimă pe care susține că nu a comis-o: uciderea propriei mame, o figură proeminentă a înaltei societăți. Acțiunea începe abrupt, în momentul eliberării sale pe baza unei erori tehnice, într-o cursă contra cronometru prin orașe anonime unde Janie trebuie să rămână invizibilă. Timpul și locul sunt vitale; ea nu fuge doar de stigmatul de „It Girl” decăzută, ci și de un trecut care refuză să rămână îngropat. Considerăm că forța acestui roman stă în transformarea radicală a protagonistei, care trece de la statutul de victimă a tabloidelor la cel de investigator clandestin. Atmosfera te trimite cu gândul la In Her Bones, deși cinismul tăios al lui Janie și fundalul culturii celebrității marchează o voce proprie, mult mai acidă. Merită menționat că Elizabeth Little face aici un salt impresionant de la lucrările sale de non-ficțiune, precum Biting the Wax Tadpole, către un stil narativ alert și plin de tensiune. Dacă în lucrările anterioare analiza limbajul sau cultura, aici folosește aceste instrumente pentru a deconstrui fațada perfectă a elitei americane. Credem că ritmul este unul sacadat, impus de urgența descoperirii singurei piste care o poate disculpa definitiv. Nu este doar un roman polițist, ci o radiografie a identității pierdute sub blițurile aparatelor de fotografiat.