Dealing with the Dead

Proza lui Alain Mabanckou posedă o vitalitate rară, un amestec de exuberanță lingvistică și precizie satirică ce transformă tragicul în ceva profund uman și, deseori, ilariant. În Dealing with the Dead, considerăm că autorul atinge o maturitate stilistică remarcabilă, folosind vocea unui tânăr decedat prematur pentru a radiografia societatea congoleză contemporană. Liwa Ekimakingaï, protagonistul nostru captiv etern în pantalonii săi evazați mov, devine ghidul nostru printr-un univers unde granița dintre lumea celor vii și cea a celor morți este poroasă, iar cimitirul Frère Lachaise funcționează ca un microcosmos al ambițiilor și eșecurilor umane.

Subliniem modul în care Mabanckou construiește această narațiune fantasmagorică nu doar ca pe o poveste de fantome, ci ca pe o critică tăioasă la adresa corupției și violenței politice. Forța narativă a lui Sony Labou Tansi în The Seven Solitudes of Lorsa Lopez, cu vocile morților care cer dreptate, se regăsește aici, însă Mabanckou își păstrează glasul propriu, mai cald și mai plin de compasiune. Dacă în The Lights of Pointe-Noire autorul explora memoria personală și întoarcerea acasă sub forma memoriilor, în acest roman el reia tema spațiului natal din Congo, dar o trece prin filtrul unei satire mușcătoare, amintind de structura picarescă din Black Moses.

Structura narativă, deși alertă, permite momente de reflecție melancolică, în special în scenele în care Liwa încearcă să restabilească legătura cu bunica sa devotată. Observăm o continuitate tematică cu The Death of Comrade President, unde istoria mare strivește destinele individuale, însă aici perspectiva de „dincolo” oferă o libertate de exprimare și o ironie pe care doar un spirit eliberat de constrângerile fizice le poate avea.