Dead X-Men

Ce se întâmplă când singura speranță de supraviețuire a unei specii rezidă în mâinile celor care au pierit deja? Remarcăm în Dead X-Men o tensiune centrală fascinantă: confruntarea dintre sacrificiul suprem și datoria care refuză să se încheie odată cu moartea. Într-un moment în care națiunea Krakoa este îngenuncheată, această echipă neconvențională de cinci mutanți este readusă în scenă nu pentru glorie, ci pentru o misiune disperată de a preveni o catastrofă cosmică. Subliniem modul în care scenaristul Steve Foxe reușește să transforme conceptul de „moarte” într-un simplu prag, lansând personajele într-o cursă contracronometru prin țesătura realității. Stilul are ceva din proza lui Jonathan Hickman din X-Men: Hellfire Gala, fără să fie o imitație — acolo unde Hickman se concentra pe diplomație și grandoare politică, Foxe mizează pe un ritm alert și pe fragilitatea unor eroi care au pierdut deja totul. Reținem contribuția vizuală a ilustratorilor Vincenzo Carratù și Bernard Chang, ale căror planșe capturează perfect haosul călătoriilor interdimensionale și amenințarea mută a figurii misterioase care îi urmărește din umbră. Această lucrare se simte ca o evoluție naturală a preocupărilor lui Foxe din Marvel Select X-Men: House of XCII; dacă acolo explora o nostalgie reinterpretată, aici autorul împinge limitele continuității actuale, oferind o piesă esențială pentru înțelegerea deznodământului erei Krakoa, în dialog direct cu evenimentele din Fall of The House of X/Rise of The Powers of X de Gerry Duggan.