Dark Ages

Observăm încă de la primele pagini un detaliu care schimbă complet regulile jocului în universul Marvel: momentul în care „luminile se sting” definitiv, lăsând o lume tehnologizată într-o beznă preistorică. În Dark Ages, Tom Taylor nu se mulțumește doar să pună eroii în fața unui nou inamic, ci îi privează de însăși infrastructura puterii lor, forțând echipe legendare precum Avengers, X-Men și Fantastic Four să colaboreze într-un context de supraviețuire pură. Ne-a atras atenția modul în care Iban Coello traduce vizual această cădere în întuneric, oferind o estetică post-apocaliptică fascinantă pentru personaje iconice precum Spider-Man sau Iron Man. Pe același raft cu Civil War de Mark Millar, această lucrare se distinge prin faptul că miza nu este un conflict ideologic între tabere, ci adaptarea umanității la o realitate unde tehnologia a eșuat complet. Tom Taylor își demonstrează din nou măiestria în gestionarea scenariilor de tip „sfârșitul lumii”, temă explorată anterior în DCeased, însă aici înlocuiește groaza biologică cu o analiză a rezilienței în fața colapsului civilizației. Spre deosebire de Judgment Day Omnibus de Kieron Gillen, unde conflictul este unul cosmic și divin, în Dark Ages accentul cade pe latura umană și pe modul în care eroii își redefinesc scopul într-o eră a întunericului, oferind o perspectivă proaspătă și surprinzător de optimistă asupra solidarității.