Dead Girls

Ritmul acestui roman este unul stratificat, alternând între inocența brutală a copilăriei și o atmosferă densă, aproape onirică, de thriller supranatural. În Dead Girls, Abigail Tarttelin ne propune o perspectivă neobișnuită: cea a unei fete de unsprezece ani, Thera, care refuză să accepte pasivitatea adulților în fața crimei. Considerăm că forța narațiunii rezidă tocmai în acest contrast între vârsta protagonistei și temele grave — pierderea, violența și linia fină dintre moralitate și răzbunare.

Construcția atmosferei amintește de o lume în care realitatea cotidiană se fisurează pentru a lăsa loc supranaturalului. Thera nu investighează singură; ea este ghidată de spiritele celor care nu mai pot vorbi, folosind o placă Ouija pentru a comunica cu Billie, prietena ei ucisă. Cei care au parcurs The Dead Girls Detective Agency de Suzy Cox vor fi pregătiți pentru această intersectare a lumii de dincolo cu rezolvarea unui mister, însă Abigail Tarttelin alege un ton mult mai sumbru și mai feminist.

Apreciem modul în care autoarea continuă explorarea identității și a vulnerabilității, teme centrale și în lucrarea sa anterioară, Golden Boy. Dacă în acel roman se apleca asupra complexității intersexualității, în Dead Girls ea sondează furia feminină timpurie și trauma. Spre deosebire de tonul procedural din seria A Good Girl's Guide to Murder de Holly Jackson, unde investigația urmează o logică mai detectivistică, aici accentul cade pe epifanii psihologice și pe atmosfera apăsătoare a unei maturizări forțate prin tragedie.