Darkside

Descoperim aici o voce narativă care refuză confortul. În Darkside, Belinda Bauer nu construiește doar un mister, ci o capcană de gheață. Satul Shipcott este izolat. Zăpada nu cade, ea îngroapă. O femeie în vârstă este ucisă în propriul pat, iar comunitatea se chircește de frică. Jonas Holly, polițistul local, devine ținta unui joc psihologic pervers. Cineva îi trimite bilete anonime. Cineva îi urmărește fiecare pas. Simțim presiunea sufocantă a timpului care se scurge. Suntem de părere că forța narativă a lui Belinda Bauer se simte cel mai acut în vulnerabilitatea personajelor sale. Jonas este sfâșiat între datoria de ofițer și fragilitatea soției sale, Lucy. Tensiunea nu vine din acțiune explozivă, ci din tăceri și suspiciune. Dacă în Snap autoarea explora trauma lăsată în urmă de o crimă, aici ne aruncă direct în mijlocul paranoiei colective. Observăm o evoluție de la umorul negru din Exit către o atmosferă mult mai sumbră, aproape claustrofobă. Reținem aici stilul lui J M Dalgliesh din One Lost Soul — acea capacitate de a transforma un peisaj idilic într-un decor de coșmar — dar cu un glas propriu, mult mai intim și mai brutal. Darkside nu oferă scăpare nici personajelor, nici cititorului.