Dandelion Clocks

Cum îi explicăm unui copil de unsprezece ani că timpul petrecut alături de cei dragi este finit, fără a-i răpi speranța? În „Dandelion Clocks”, Rebecca Westcott abordează această întrebare dificilă prin vocea lui Liv, o fetiță pasionată de fotografie, a cărei lume se schimbă radical pe măsură ce boala terminală a mamei sale progresează. Structura romanului este construită cronologic, purtându-ne de la „treisprezece săptămâni înainte” la „șase luni după”, oferind o perspectivă onestă asupra modului în care o familie navighează prin durere, dar și prin momentele de umor involuntar ale vieții de zi cu zi.

Suntem de părere că forța acestei cărți rezidă în contrastul dintre inocența preocupărilor școlare — cum ar fi interacțiunile cu „Mica Louise” sau regulile stricte ale fratelui ei — și maturizarea forțată în fața pierderii. Un element distinctiv este includerea jurnalelor din copilărie ale mamei, care devin o ancoră pentru Liv, oferindu-i o nouă modalitate de a înțelege viața. Copiii care au iubit A Room Full of Chocolate de Jane Elson vor găsi aici aceeași abordare sensibilă a temei bolii în familie, tratată cu o căldură care face subiectul accesibil cititorilor tineri.

Rebecca Westcott și-a consolidat vocea în literatura pentru copii prin explorarea unor teme complexe; dacă în Ways to Be Me sau All the Pieces of Me se concentrează pe experiența autismului, în acest titlu ea demonstrează aceeași intuiție psihologică în portretizarea doliului. Deși este o poveste care, așa cum observă Jacqueline Wilson, necesită „o cutie mare de șervețele”, tonul rămâne optimist și plin de viață, celebrând legătura indestructibilă dintre mamă și fiică.