Curl

Într-o frizerie cu șase oglinzi și șase scaune, unde nu lucrează niciun angajat în afară de legendarul Domnul Gică, timpul pare să se dilate sub mișcarea precisă a briciului. Curl nu este doar o poveste despre un frizer cu trei medalii olimpice la masaj cervical, ci o cartografiere a unui microcosmos populat de figuri ce par desprinse dintr-un vis colectiv românesc: gladiatorii și fotbaliștii stau la rând alături de agenți ai poliției secrete, toți fiind prinși în ritualul tunderii sub privirea vigilentă a antagonistului de profesie, Dorel Vasilescu. Considerăm că forța acestui text rezidă în capacitatea lui T. O. Bobe de a transforma un spațiu banal într-un teatru al absurdului și al melancoliei. Stilistic, volumul este un exercițiu de virtuozitate fragmentară. Autorul „tunde” cu foarfeca narativă genuri literare diverse, de la poeme de dragoste și însemnări de jurnal, până la fluxuri de cuvinte lăsate intenționat fără punctuație, creând un portret mozaicat al singurătății. În tradiția versului liber și a digresiunilor atipice întâlnite la Toni Constantin Georgescu în Autumn's Opinions, T. O. Bobe folosește limbajul ca pe o fereastră către interiorul unor idei abstracte, însă îi adaugă o notă de kitsch ludic și o precizie aproape chirurgicală a observației sociale. Dacă alte scrieri se concentrează pe perspectiva tehnică a meseriei, precum Blessed Blade de Renan Jusino, Curl alege să ignore pragmatismul pentru a explora dimensiunea metafizică a unui tuns perfect, oferind cititorului o experiență senzorială despre ce înseamnă identitatea într-o lume în permanentă deghizare.