Cured

La sfârșitul anilor '70, în decorul anost al orașului provincial Crawley din Anglia, doi tineri punkiști sfidau convențiile locale cântând în pub-uri sub numele The Easy Cure. Observăm în această lucrare, Cured, nu doar cronica unei trupe legendare, ci povestea unei prietenii care a definit sunetul unei generații. Găsim aici momentele de vulnerabilitate ale lui Robert Smith și Lol Tolhurst, doi băieți care, în loc să se conformeze suburbiei, au ales să creeze un univers sonor marcat de melancolie și empatie, devenind, fără voia lor, arhitecții mișcării Goth.

Ne-a atras atenția modul în care Tolhurst reușește să mențină un ton onest, lipsit de artificii, chiar și atunci când descrie transformarea enigmaticului Robert Smith dintr-un coleg de școală într-o figură iconică a muzicii alternative. Abordarea jurnalistică evocă rigoarea documentară din Curepedia, dar perspectiva este profund personală, fiind scrisă de cineva care a trăit fiecare repetiție și fiecare conflict din interior. Spre deosebire de analiza critică a albumului emblematic prezentată în The Cure's Disintegration, memoriile lui Tolhurst se concentrează pe evoluția umană și pe dinamica fragilă dintre membrii fondatori.

În contextul operei sale, această carte reprezintă pilonul biografic necesar pentru a înțelege explorările sale ulterioare. Dacă în Goth: A History autorul analizează fenomenul cultural la scară largă, în Cured el revine la rădăcini, oferind contextul emoțional și faptele brute care au stat la baza acelei istorii. Ritmul este unul cinematic, pendulând între entuziasmul primelor concerte și umbrele succesului masiv din anii '80, totul fiind livrat într-un stil „deadpan” care oferă o demnitate aparte chiar și momentelor de declin.