Cotillion

Notăm cu interes modul în care Cotillion răstoarnă convențiile tipice ale romanului de epocă, oferindu-ne o voce narativă plină de spirit și o structură care prioritizează umorul de situație în detrimentul melodramei grele. Într-o Anglie a Regenței descrisă cu o precizie aproape academică, o întâlnim pe Kitty Charings, o tânără crescută la țară a cărei avere depinde de o clauză testamentară bizară: trebuie să se mărite cu unul dintre nepoții excentricului ei tutore. Ceea ce urmează nu este o simplă vânătoare de soți, ci o strategie ingenioasă — o logodnă de fațadă cu Freddy Standen, un personaj care, deși pare lipsit de ambiții, devine ancora morală a poveștii. Credem că farmecul acestui roman rezidă în transformarea lui Freddy dintr-un personaj secundar șters într-un erou neașteptat, capabil să repare încurcăturile provocate de inima generoasă a lui Kitty. Amintește de Friday's Child prin tema iubirii care se dezvoltă sub paravanul unor circumstanțe sociale complicate și prin dinamica „prieteniei transformate în afecțiune”, dar se diferențiază prin tonul mult mai comic și prin absența cinismului regăsit în alte scrieri ale epocii. Față de tonul mai întunecat și aventuros din These Old Shades sau de aura de „băiat rău” a protagonistului din Devil's Cub, Cotillion este o lectură luminoasă, o celebrare a bunătății mascate de eticheta riguroasă a saloanelor londoneze.