Constructing a Nervous System

Descoperim în Constructing a Nervous System o arhitectură a memoriei care refuză liniaritatea, oferindu-ne acces la un spațiu mental unde critica de artă și confesiunea intimă devin indiscernabile. Margo Jefferson nu se limitează la a-și povesti viața; ea își reconstruiește identitatea folosind fragmente din marii artiști care au modelat-o. Reținem aici un exercițiu de o originalitate frapantă, unde sunetele unui disc de jazz devin ecouri ale vocii părintești, iar figuri precum Bing Crosby sau Ike Turner sunt folosite ca lentile pentru a explora propriul sine.

Simțim în fiecare pagină ritmul unei scriituri care „sfărâmă” eul pentru a-l recombina într-un nou aparat senzorial. Spre deosebire de abordările monografice din On Michael Jackson, unde Jefferson analiza o singură figură iconică, aici perspectiva se lărgește spre o interogare profundă a culturii americane. Pe raftul de literatură și studii culturale, alături de Negroland, acest volum se distinge printr-o structură mult mai experimentală și fragmentată. Dacă în Negroland accentul cădea pe observația sociologică a clasei de mijloc de culoare, în Constructing a Nervous System asistăm la un spectacol al disonanței și extazului, o fuziune între analiza academică și vulnerabilitatea dureroasă a doliului.

Această lucrare poate fi așezată lângă Fragmented Forms in African American Women’s Memoir, însă Margo Jefferson transformă fragmentul dintr-un obiect de studiu într-o experiență viscerală. Este o performanță literară în care George Eliot și W. E. B. Du Bois se întâlnesc în mod ilicit, iar mișcările unei balerine sunt „spliced” cu cele ale unui atlet olimpic pentru a redefini limitele corpului feminin. Rezultatul este un sistem nervos literar care pulsează de viață, căutare și rigoare intelectuală.