Cocktail Time: Uncle Fred, cartea 3

Considerăm lectura acestui volum o întoarcere la eleganța ludică a limbii engleze, unde umorul nu rezidă doar în situații, ci în însăși textura frazei. Cocktail Time ne propune o lume a bunei dispoziții, unde un gest aparent minor — aruncarea unei nuci de Brazilia către pălăria unui magistrat irascibil — devine motorul unei comedii de erori monumentale. Descoperim aici o satiră a moravurilor literare și sociale, declanșată de dorința lui Beefy Bastable de a se răzbuna prin scris, oferindu-ne o perspectivă ironică asupra „tinerei generații” de la mijlocul secolului trecut.

La intersecția dintre Uncle Fred in the Springtime și Jeeves in the Offing, această carte combină inventivitatea haotică a lui Lord Ickenham cu acea structură narativă de ceasornicărie specifică universului Wodehouse. Dacă în Uncle Fred in the Springtime l-am văzut pe Fred acționând la Castelul Blandings, aici îl regăsim într-o formă de zile mari, orchestrând soluții la problemele pe care tot el le-a provocat involuntar. Reținem că, spre deosebire de tonul mai așezat din Sam the Sudden sau de structura episodică din Carry On, Jeeves, Cocktail Time funcționează ca un mecanism unitar de neînțelegeri ce se ramifică amețitor.

Ritmul este alert, susținut de dialoguri sclipitoare și de o bonomie care este marca înregistrată a autorului. Deși nu avem aici rigoarea lui Jeeves, avem în schimb spiritul anarhic și plin de farmec al aristocrației britanice care refuză să ia viața prea în serios. Este o experiență de lectură ce păstrează intact farmecul original al prozei britanice, unde absurdul este tratat cu cea mai mare seriozitate.