Close Enough to Touch

Observăm în Close Enough to Touch o premisă care transformă nevoia fundamentală de afecțiune într-o vulnerabilitate biologică extremă. Miza emoțională este construită în jurul lui Jubilee Jenkins, o bibliotecară a cărei viață depinde de o distanță de siguranță: o alergie rară face ca orice atingere piele pe piele să îi fie fatală. După zece ani de exil autoimpus între pereții propriei case, ieșirea ei în lume, protejată de mănuși și manșete lungi, nu este doar un act de curaj, ci o redescoperire a umanității. Ne-a atras atenția felul în care Colleen Oakley echilibrează această barieră fizică cu povestea lui Eric Keegan, un tată care, deși liber să atingă pe oricine, se simte la fel de izolat emoțional de fiica sa și de fiul său adoptiv.

În tradiția lui Leesa Cross-Smith, autoarea romanului This Close to Okay, acest roman explorează spațiul fragil dintre traumă și vindecare. Acolo unde Cross-Smith folosește o întâlnire accidentală pe un pod pentru a sonda limitele empatiei, Oakley folosește bariera medicală a lui Jubilee pentru a chestiona ce înseamnă intimitatea dincolo de fizicalitate. Stilul este unul evocativ, pendulând între umorul discret al situațiilor cotidiene și greutatea psihologică a singurătății. Observăm o continuitate tematică față de debutul autoarei, Before I Go; dacă acolo personajul principal încerca să lase totul în ordine înainte de un final iminent, aici Jubilee învață cum să înceapă să trăiască într-o lume care o poate ucide la fiecare pas. Este o explorare a dorinței de a fi aproape de cineva atunci când proximitatea este cel mai mare risc, scrisă cu o sensibilitate care evită sentimentalismul excesiv.