Christie Malry's Own Double-Entry

Găsim în Christie Malry's Own Double-Entry o structură narativă care sfidează convenția romanescă, fiind construită pe logica riguroasă, dar absurdă, a contabilității în partidă dublă. Protagonistul, un tânăr funcționar, decide să aplice acest sistem financiar propriei vieți: pentru fiecare ofensă sau umilință primite din partea societății, el înregistrează o „creanță” pe care o compensează prin acte de răzbunare din ce în ce mai radicale. Considerăm că această metodă de organizare a textului nu este doar un exercițiu formal, ci o critică tăioasă la adresa dezumanizării prin birocrație. În tradiția volumului Albert Angelo, acest roman continuă explorarea frustrărilor individului blocat în mecanismele economice ale Londrei, însă aici B S Johnson părăsește melancolia arhitectului ratat în favoarea unei satire mult mai virulente. Dacă în House Mother Normal autorul fragmenta realitatea prin perspectivele multiple ale unor bătrâni dintr-un azil, în Christie Malry's Own Double-Entry el fragmentează însăși moralitatea, transformând indignarea socială într-un bilanț contabil rece. Stilul este caracteristic avangardei anilor '70: o proză precisă, lipsită de sentimentalisme, în care autorul intervine adesea direct în text pentru a discuta cu cititorul despre procesul scrierii, amintindu-ne constant că suntem în fața unui artefact literar, nu a unei iluzii realiste.